Am gasit un PDF misto, e vorba despre cartea How To Rap, o colectie de interviuri cu diversi MC din diferite segmente ale hiphop-ului (prea multi ca sa va fac o lista completa). Cei intervievati dau sfaturi despre rime: cum sa le gandesti, cum sa le scrii, cum sa le dai. Initial nu mi-a placut ideea pentru ca nu mi-ar placea sa-mi zica nimeni cum sa bag rep, totusi acum ca am citit-o mi-am schimbat parerea, e foarte interesanta si nu se enunta neaparat reguli, mai degraba sunt explicate unele aspecte.

Luati de-aici

65 Comments

Azi am cumparat aceasta carte “Check The Technique : Liner Notes for Hip Hop Junkies ” de Brian Coleman, fiind un “update” dupa prima carte scrisa de el, “Rakim Told Me“, desi Check the Technique contine mai multe review-uri per total, a renuntat la urmatoarele Lp-uri fata de editia veche :

Special Ed – Youngest In Charge,

Ultramagnetic Mc’s – Critical Beatdown,

Jungle Brothers – Straight Out The Jungle,

Mantronix – The Album,

Doc – No One Can Do It Better

Dana Dane – Dana Dane With the Fame

Brian Coleman , jurnalist din domeniu muzical, prezinta in aceasta “epopee” de peste 500 de pagini, 36 dintre cele mai renumite si marcante albume din Hip Hop, dupa parerea lui. Fiecare album e analizat piesa cu piesa, in colaborare cu interpretii acestora. Desigur exista mult mai multe albume care au marcat evolutia Hip Hop-ului insa Coleman a hotarat sa se rezume la urmatoarele “36″ :

2 Live Crew – As Nasty As They Wanna Be

Beastie Boys – Check Your Head

Big Daddy Kane – Long Live The Kane

BIZ Markie – Goin’ Off

Black Moon – Enta Da Stage

Boogie Down Productions – Criminal Minded

Brand Nubian – One For All

Common – Resurrection

Cypress Hill – Cypress Hill

Das Efx – Dead Serious

De La Soul – 3 Feet High And Rising

Digable Planets – Reachin’

Digital Underground – Sex Packets

Epmd – Strictly Business

Eric B And Rakim – Paid In Full

Fugees – The Score

Ghetto Boys – We Can’t Be Stoped

Ice-T – Power

Marley Marl – In Control Vol. 1

Mc Lyte – Lyte As A Rock

Mobb Deep – The Infamous

M.O.P. – Firing Squad

Onyx – Bacdafucup

Pharcyde – Bizarre Ryde II The Pharcyde

Poor Righteous Teachers – Holy Intellect

Public Enemy – It Takes A Nation Of Millions To Hold Us Back

Redman – Whut ? The Album

Pete Rock & CL Smooth – Mecca And the Soul Brother

The Roots – Do You Want More ?!!!??!

Run DMC  – Raising Hell

Schooly D – Saturday Night ! – The Album

Slick Rick – The Great Adventures Of Slick Rick

Too $hort – Life is … Too Short

A Tribe Called Quest – The Low End Theory

Wu-Tang Clan – Enter The 36 Chambers

X-Clan – To The East, Blackwards

Homepage : www.waxfacts.com

14 Comments

Astazi mi-am comandat de pe Amazon asta:


Cu o introducere scrisa de J-Zone, cartea facuta evident la caterinca se vrea o piesa de colectie pentru cei care au crescut cu Geto Boys, NWA, Spice 1, Ice T, Compton’s Most Wanted etc. Sincer sa fiu nici nu stiu daca o sa o tin de colectie sau o sa ma retardez complet cand o sa o primesc si o sa incep sa colorez la ea. Gie! Uite cateva pagini:




Big L aparent insarcinat dar e ok:


Biggie sau mai degraba Chazz Palminteri dar e ok:


Spre deosebire de celebra poza dupa care e facut desenul, aici Ice T pare ca isi baga o mitraliera in cur, dar e ok:


EDIT: ca veni vorba de gangsteri si carti de colorat, iata in format PDF “The W Coloring Book” ca sa aveti si voi ce colora ( download aici ) si inchei postul cu citatul de pe prima pagina “One of the great things about books is that sometimes there are some fantastic pictures” (G.W.Bush)

3 Comments

Am gasit o carte foarte interesanta numita “Making Beats: The Art Of Sample-Based HipHop”. E scrisa de Joseph J Schloss care e in acelasi timp antropolog si fan hiphop. Dupa parerea mea asta e o combinatie foarte buna. Cu proiectul asta omu incearca sa studieze comunitatea de producatori de hiphop in modul in care ar scrie o carte despre obiceiurile unui trib sau unei civilizatii disparute.



Dupa o introducere un pic cam lunga se apuca si vorbeste despre inceputurile hiphop-ului si despre originile beaturilor in breakurile pe care le invarteau DJ-ii la petreceri in anii 70, despre sursele de samplat, dupa aia documenteaza aparitia drum machine-urilor si samplerelor si modul in care producatorii au inceput sa foloseasca aparatele astea ca sa genereze loop-uri fara sa mai trebuiasca sa foloseasca platanele si cum au ajuns intr-un final sa cioparteasca sunetele ca sa faca ceea ce azi numim beaturi.

Dupa aia explica de ce producatorii traditionalisti nu sunt de acord cu cei care “canta” beaturile la diverse instrumente, fara a mai cauta si taia sampleuri. Se incearca si enuntarea unor reguli care au fost pana acum nescrise in lumea producatorilor si despre estetica unui beat.

E o carte pe care mi-as dori sa o fi avut acum vreo 10 ani ca sa le-o arat celor care pe atunci ne blamau si mergeau pana la a ne acuza de furt pentru ca eram cam singurii de pe-aici care faceam beaturi folosind sampleuri si pentru majoritatea reparilor locali ca sa fii un producator respectat in hiphop-ul romanesc trebuia sa stii sa canti ca Modern Talking la o clapa MIDI. Oricum, nu am ramas acru pe chestia asta, hai sa revenim la carticica!

In general producatorii intervievati pentru carte sunt cei din Seattle (Vitamin D, Jake One etc) dar si-au mai dat cu parerea si multi altii (Prince Paul, Steinski, Harry Allen The Media Assassin etc). Am gasit doar preview-ul de pe Google Books care te lasa sa citesti numai 100 de pagini de pe un IP, am mai intrat si de pe laptop dar oricum sunt portiuni din carte care nu sunt puse pe site, de-aia mi-am comandat-o de pe Amazon si acum astept sa vina sa o citesc in intregime.

144 Comments

In primul post pe blog va spuneam ca, printre multe altele, o sa postez si articole din reviste gen The Source, Ego Trip, etc iar astazi as vrea sa va fac cunoscuta rubrica mea preferata din revista The Source. Este vorba de rubrica Unsigned Hype care a fost (si mai este?!?) dedicata in intregime identificarii artistilor care nu aveau un record deal. In proportie de 90% din artistii care au aparut in aceasta rubrica au reusit sa semneze un contract si sa scoata cel putin un album sau in cel mai rau caz o serie mega limita de 12″-uri uita-te intr-un colt de lume. Printre acestia trebuie sa-i enumar pe Artifacts, Common, Capone-N-Noreaga, DMX, 8Off The Assasin, J-Live, Saafir, Mobb Deep, si multi altii pe care promit sa ii aduc in discutie in urmatoarele posturi “Unsigned Hype”. Gata cu introducerea despre Unsigned Hype, sa trecem la fapte.

Mai sus puteti vedea/citi prima aparitie (click pe poza) in “The Source” a celor de la Artifacts in numarul din Aprilie 1993. Se pare ca le-a luat ceva timp sa se faca cunoscuti, vreo 5 ani cam asa, Artifacts existand inca de prin 1988. Pentru cine nu stie, Artifacts sunt din New Jersey si din trupa face parte Tame One (varu’ lu Redman) & El Da Sensei.

In demo tape-ul care l-au trimis la revista, apare si piesa “Wrong Side Of The Tracks”, dar sub o alta forma decat cea de pe album, una care daca ar fi fost lucrata mai bine ar fi sunat belea. Oricum, chiar si asa, varianta asta ma rupe grav. Check it out!

Artifacts – Wrong Side Of The Tracks (Demo Tape Version)

Artifacts – Wrong Side Of The Tracks (Album Version)



Come on with the come on & get down with the get down!


P.S.: Daca poate sa ofere cineva mai multe detalii despre Pistol Pack Posse / The Boom Squad ar fi belea!

31 Comments

Am citit o carte foarte misto scrisa de Robert Beck, un scriitor caruia tarfele lui si clientii lor ii spuneau Iceberg Slim. Da, sunt memoriile unui tip care e foarte posibil sa fi fost cel mai cool om care a pasit vreodata pe planeta noastra. Si nu spun cool in sensul pe care l-ati intalni intr-o revista pentru adolescente: intentia lui a fost sa descrie viata grea si intunecata care l-a fortat sa invete sa domine psihic pizdele pentru profit, dar cartea asta si cele care i-au urmat au transformat practic ideea de pimp din ceva demn de dispret intr-un personaj fascinant.

“Pimp – The Story Of My Life” a inceput practic pe plan literar fenomenul blaxploitation, personajul principal Iceberg Slim servind ca model pentru majoritatea eroilor din filmele de gen care au urmat. Irvine Welsh, autorul cartii Trainspotting dupa care s-a facut celebrul film cu acelasi nume a marturisit ca daca nu ar fi existat Iceberg Slim nu i-ar fi venit niciodata ideea sa scrie nimic din ce-a scris. Tot n-am lovit destul de aproape de casa? Atunci mai ramane sa va spun ca Iceberg Slim a definit genul de literatura din care a evoluat pana la urma latura poetica a hiphop-ului.



Am aflat de cartea asta acum ceva vreme de la omu meu Color si am fost curios sa o citesc mai mult ca sa cunosc una din radacinile culturii asteia. Am fost surprins sa descopar ca e scrisa extrem de bine si cu foarte mult street knowledge strecurat cu mare atentie printre episoadele povestirii. Nu e o glorificare gratuita a stilului astuia de viata, ba dimpotriva, cartea e scrisa la batranete, dupa vreo 3 ture prin inchisoare si o gramada de alte experiente nasoale, intr-un moment in care omu si-a dat seama ca o ardea aiurea si a ales sa se schimbe. Totusi nu ai cum sa nu simti admiratie pentru cineva care a trecut prin toate cacaturile pe care le povesteste asta aici. Sau nu stiu, e posibil sa nu fie pe gustul tuturor. Adica, daca iti faci parul cu placa si ai vazut Requiem Pentru Un Vis de mai mult de 10 ori s-ar putea sa ai o problema cu ce ai citi in “Pimp”.

Nu am scris despre Iceberg Slim doar asa ca sa ma dau eu destept. Ma gandeam ca (daca lasati un pic cacatu asta de youtube la o parte, ca sa fac totusi un pic pe desteptu) v-ar face placere sa o cititi si voi. Puteti sa gasiti cam primele 100 de pagini din carte aici si daca va place si vreti sa o cititi in intregime puteti sa o comandati de aici

Cica prin 2004 cineva ar fi incercat sa faca un film cu Ice Cube dupa cartea asta dar proiectul s-ar parea ca a esuat, totusi in curand o sa apara un documentar facut de Ice T despre Iceberg Slim si o ecranizare a cartii “Mama Black Widow”, scrisa tot de el, in care cica o sa joace Mos Def si Macy Gray.

PESHTE O ZI EDIT: da…stiu, a trecut o zi, am recitit ce-am scris si mi-am dat seama de o chestie…si anume ca majoritatea pimpilor isi fac parul cu placa pimpula mea, mi-a scapat atunci acest aspect. bine…atat am vrut sa adaug…ok…continuati

10 Comments