Un pic de liniste, va rog. Acum scriu eu. Si scriu asta fiindca sunt si voi ramane un om care spune exact ce crede, indiferent de repercusiunile inerente. Uneori a fost benefic, alteori am avut de pierdut, dar am ramas inconjurat

de oameni care fie au apreciat franchetea, fie sunt ca mine. A nu se intelege ca aceste randuri reprezinta vreo pozitie de grup. In niciun caz. Asa ca…

Nu cred ca e ceva socant cand spun ca nivelul intelectual, cultural si etic al tineretului zace undeva sub nivelul marii. Au evidentiat-o si rezultatele BAC-ului de anul asta, unde, totalizand cele 2 sesiuni, au picat aproximativ

132% dintre elevi . Intelegeti metafora. O vezi in stirile ce-ti arata profesoare cu zeci de ani de invatamant cum sunt snopite in bataie in fata camerelor de 1.3 megapixeli ale elevilor. O simt in limbajul pustilor de la mine de la

bloc, in dezinvoltura cu care arunca verbal penisuri catre fetite de 11 ani. Deja e in aer.

Au trecut 22 de ani de la Revolutie. Si ca au trecut n-ar fi o problema. Doar ca au trecut si peste roman, pe care deseori l-am comparat cu un pitbull dezaxat, tinut, pe vremea comunismului, doar de o lesa cu tepii orientati spre

carnea sa. In ’89 Moscova s-a hotarat sa rupa aceasta lesa fiindca Ceausescu ,acest DMX al politicii, reusea sa fie un bun, si deja temut, dresor. Plus ca un pitbull nebun – fie el si legat – este un animal periculos in clipa in care

existi in imediata sa vecinatate. S-a taiat lesaaaaa!. Fiara a scapat, a ajuns prin Europa, a simtit frica pudelilor localnici, i-a muscat, le-a luat osul din gura si l-a adus acasa. Dar a fost vazut si decredibilizat. Acum n-are de ales

si ce a inteles el e ca trebuie sa fie Pitbullul Suprem la el in tara. Si ne muscam, ne sicanam, inca vrem sa ne dovedim zilnic – de la situatii in trafic la conflicte rezultand in violenta domestica – ca NOI suntem cei mai cei. N-am

avut de nici unele pe vremea comunismului. Dupa aia am vrut tot ce ne-a aratat TV-ul si nu ne-a pasat ce pret trebuie platit pentru a obtine acel “tot”.

Coroborand cele de mai sus cu faptul ca, din 90 incoace, putini au fost cei de la conducere ce au pus bunastarea nationala inaintea propriilor interese, am avut si avem (probabil vom avea si in continuare) de a face cu o cursa

neintrerupta dupa BANI. Parintii s-au angrenat in aceasta cursa, neglijand din ce in ce mai mult necesitatea timpului petrecut cu odraslele. Si timpul asta trebuie sa existe. Materia “sociologie” incepe prin a-ti explica cum ca familia

este nucleul educational primordial. In sanul ei inveti valorile, ti le implementezi/ adaptezi si….iata bara ta de autobuz de care te tii cand hartoapele drumului vietii tale te zguduie si sustin legea gravitatiei. De aici si

hipstereala asta cu ateismul. Eu, 1, cred in Dumnezeu. Poate ca Biblia a metaforizat un pic capacitatile lui Iisus, dar a facut-o pentru a intari ceea ce El reprezinta. Toate religiile converg spre aceeasi idee – fii un om bun, nu fa

nenorociri semenilor tai, nu uri, fii un izvor de energie pozitiva pentru ca ce dai se intoarce. Sunt de fapt legile Universului pe care fiecare religie le-a pus in “carca” cate unui profet.

Din pacate majoritatea tineretului contemporan nu-L stie pe Dumnezeu. Stiti expresia batraneasca “n-ai niciun Dumnezeu”? Se refera la punctul in care nu mai ai niciun sprijin. De unde vine oare? Pai, eu o stiu de la bunica-mea

care e, la origini, de la tara. Toaaaaate vorbele pe care noi le numim “de la tara” sunt pline de adevaruri. Batranii au trecut prin viata si au inteles lucruri. Vorba aia, cate mi-a zis femeia si eu le tratam cu “daaa, mai mamaie…” si

acum zic “ba, cata dreptate avea batrana!”.

Dar noi ne intoarcem catre Dumnezeu de abia atunci cand dam de greu si nimic altceva nu mai functioneaza, cum bine mi-a zis Deliric la un moment dat.

Valorile tale te trag de maneca in clipa in care esti pe cale sa o arzi aiurea. Si cand nu le ai nu e ca si cum porti ceva fara maneci. NU le ai, nu realizezi ca nu tu esti Omul, ci doar unul dintre oameni si ca ai nevoie ca tu

si restul sa colaborati pentru a cladi ceva trainic. Eu si baietii mei de la Facem asta incercam sa realizam.

Hai sa vorbim despre calculator. Cu totii intelegem beneficiile pe care ni le aduce. Daca nu era nu cred ca mai faceam muzica si voi nu mai citeati asta. In acelasi timp hai sa analizam niste neajunsuri evidente.

Pe cand activam in campul muncii aveam colegi mai cu capul pe umeri (aparent) decat mine. Aveau copii, erau linistiti, la casele lor, realizasera ce era de realizat. Discutand, imi spuneau cum plozii lor de 10 ani rup

counter’ul in doua toata ziua, de abia daca ii misti sa manance ceva. Balaneala. Cam care e viitorul lui? Va fi un distrofic introvertit, pornit totusi pe competitie, cu reale sanse de a se pricopsi cu probleme psihice la o varsta

frageda. De ce credeti ca in filmele americane se merge la psiholog mai des decat se merge la film? Fiindca au sesizat necesitatea counseling’ului. Dar la noi nu sunt bani si nu prea se gandeste in perspectiva. Poate doar arhitectii o

fac. “Lasa-l sa se joace, ca sta linistit cat sunt eu la munca, vedem dupa”. Eu si ai mei jucam saptamanal fotbal, si asta de niste ani. Cei pe care ii vad jucand pe celelalte terenuri au in medie 26- 27 de ani. Unde sunt copiii?

Nu poti sa stai pe PC fara internet. Pe internet nu stai fara sa dai de porno. Dai de porno la 13 ani si incepe sa-ti si placa -> perceptia ta despre dragoste si familie se deformeaza. Fiindca atunci tu absorbi si asimilezi,

neavand o capacitate dezvoltata de a discerne. Se creaza un declick la nivel de subconstient si apare o nisa in functia “respect pentru femeie”. Mai adauga la asta si cate-o cearta intre parinti, evident, pe motive financiare, si iata cum ai deja o predispozitie spre a o arde aiurea in viitor. (Confuzius, dupa Freud ) )

Internetul te depersonalizeaza daca abuzezi de el, copil fiind. O avalansa incontrolabila de informatii, date, fara o gradatie a importantei fiecareia dintre ele. Cand nu aveam acces la el, volumul de informatie era infinit mai

mic si putea fi asimilat. Probabil d-aia am si invatat in scoala, d-aia , ca si copil, am citit tot ce-am prins, d-aia faceam sport zilnic s.a.m.d. Eu sunt de principiul “daca nu stii multe, macar stie-le bine”.

Ma ocup cu muzica. Fac si traiesc hip hop din 97. Sunt MC si ma consider unul dintre cei mai buni. Si restul celor mai buni ii consider pe cei din brigada mea. Si mi se pare foarte, daca nu cel mai hip hop sa zic asta. Fiindca

hip hop-ul nu este o muzica umila si modesta. Nici atunci cand e targetata anti-sistem, nici atunci cand o auzi in club. Este o muzica care presupune oua de strut. E o muzica cu personalitate, iar pentru ca muzica sa poata avea asa ceva

in primul rand trebuie s-o aiba artistul care o face. Si eu si ai mei avem cat sa dam tuturor celor care n-au si sa ne mai ramana si noua pentru o ulterioara reincarnare ghinionista.

-Sunt un om egoist.
-Vaaaaaaaai! vui multimea.
Da, da, si sunt printre voi toti, ceilalti egoisti. Muzica pe care o ascultati e cea pe care o fac sa-mi placa mie. Nici lui D1, nici lui VD, nici nevesti-mii, nici nimanui. MIEEE! Hahaha! Hmmm…Scuze. Redevenim seriosi. Se

intampla sa o fac astfel incat sa placa si altora. M-am “jucat” cu ea vreo duzina de ani, in paralel cu o munca bine platita, dar cu un program care imi asasina viata personala. Anul trecut am scos SDSC si am zis s-o dau cu rapul asta o

data pentru totdeauna. Ori ca ca, ori ca ca. Nu de alta, dar nu vreau peste niste ani sa-mi zic “Ba, balanule, daca te tineai de muzica erai bine acum!” si d-astea. Si o fac cum simt eu ca e mai bine.

Acum, ideea la care vreau sa ajung este ca… nu ma mai joc cu hip hop-ul, deja e business. Deja e pe bani si pe platit rate, mancare, utilitati din ei. Si…”aveam 9 ani in 89, priveam de dupa geam…”. E 2011. Do the math. Nu

mai e timp. Plus ca e al dracului de greu, nefiind pe radio si TV. Am datorii, ceea ce nu mi-a aduc aminte cand s-a mai intamplat, si astea de bani multi. Dar am vrut sa fac doar asta, in primul rand pentru mine si in al doilea rand

pentru cei carora le place cu adevarat ce muzica scot.

Respectul este o valoare pe care fie o castigi, fie iti este castigata si te bucuri cand esti nevoit sa-l…dai. De aceea trebuie sa il ai tu, inserat comportamental de catre parinti, ca sa ai de unde sa dai daca cineva ti-l

merita. Tinerii au chiulit in masa la lectia asta. O sa vorbesc de respectul omului fata de artistul pe care il admira. De fapt de carenta de respect. Lipsa educatiei a adus asta. Si Internetul, care iti ofera diverse posibilitati de a

vorbi cu omul insusi. Si tu poti sa-ti exprimi pareri la adapostul netului, singurul loc in care te simti in siguranta, fiindca nu stie nimeni cine si cum esti tu de fapt. Si staaai tu si ma diseci pe mine, mi-asculti piesele, le inveti

pe dinafara, bai Stane, si in clipa in care ceva nu mai corespunde cu matricea ta ideologica (in modelarea careia si rap-ul a avut un rol important), incepi si faci comparatii, exemplifici denigrator si incerci sa ma distrugi ca sa te

simti si tu un invingator. Ca tu ai ramas la fel si esti real. Dar eu ma schimb mereu si sunt un fals. Nu, balanule. EU SUNT ARTIST.

Virtualul. Banii. Sexul. Astea sunt cele 3 motive pentru care va garantez ca nu vor mai fi MC ca noi. Si acum nu zic doar de mine si de ai mei, zic de toti cei care au reprezentat in trecut si de cei ce inca patroneaza scenele

si misca multimea, indiferent ca va deschid ochii catre adevaruri simple, dar greu de acceptat, fie ca va fac femeia sa danseze in club. Vorbesc despre RACLA, Da Hood, Delikt, Mafia, 20 CM, Chill Brothers, La Familia, Don Baxter, Okapi, Facem Records si

ceilalti pe care ii omit acum. Nu, nu. Nu vor mai fi. Si daca va fi vreunul, atunci acela va fi fost “programat in carne vie”, cum zice Afo, de vreun tata, fost rapper, care a citit asta. Aaa, si poate copii nostri.

Eu am inteles hip-hop-ul pentru ca am crescut odata cu el. El e Omul meu. Si eu nu sunt un simplu rapper, ci sunt unul din motivele pentru care rap-ul underground inca exista. CTC a vandut peste 10000 de unitati cu “Dificultati

Tehnice” si din 10000 de oameni cativa au devenit MC din cauza ca le-am explicat in versuri despre CUM SE FACE treaba asta. Cand am zis ca “astia sunt cei ce peste zeci de ani vor deveni folclor/ Cei despre care va vorbi Murareasca la

televizor” chiar nu mancam cacat. Peste timp cineva va intelege. Si din punctul asta de vedere eu stiu ca mi-am facut treaba.

1.

PROPS BOOMBOX TERRORISTS ! !

Television is a drug. from Beth Fulton on Vimeo.

Pe data de 8 iunie, Reef The Lost Cauze scoate noul album “Fight Music” produs de Guns-N-Butter dar pana atunci ne ofera un tur de casa. Inca nu m-am documentat care-i duma cu “Indie HipHop Cribs” dar treaba mi se pare foarte tare. Sper ca pe viitor sa mai apara astfel de episoade dar meanwhile check this nigga out ca e caterinca, (“Oops, i found a lil tree for this afternoon” ).

P.S. Check http://shop.hiphopkulture.ro/facem-records-tricouri/ pentru cumpararea lor! Pace!